Frânturi de facultate

Frânturi de fraze mă readuc în timp și spațiu
Frânturi de salivă-nghițită
de cuvinte rostite fără rost
de trafic, dar și recrut de inteligență

Frînturi de ProTV și de JurnalTV
de politică și de politicieni
de schimbări care încep cu noi înșine
dar depind întru totul de faptul ca ne-am născut aici.

Frânturi de opinii, de idei și de sugestii
decorează sânii plini ai mamei care ne hrănește
cu cel mai dulce și mai scump lapte
Frânturi de implicare, de activism, de rezultate
ne motivează să creștem
să împingem la țâța mămucăi
și alți pretendenți la tronul lui Ștefan cel Mare

Frânturi de creier, de flexibilitate
poate și de noroc
ne ajută să inspirăm adânc și să expirăm
să continuăm să avem grijă
de frânturile noastre materiale și spirituale
să alergăm cu viteză după frânturi de lucruri
să încercăm să multiplicăm
frânturile de satisfacție și fericire.

Firesc

Sunt mai vie ca niciodată... Totul în mine zvâcnește... Din neuroni ies scîntei ca de la sudarea a două bucăți de fier. Partea stîngă a trupului meu se convinge încontinuu că dintr-un moment în altul
ceva o să sară din piept. Întreg pieptul e devorat de colții unei senzații inexplicabile. Dărâmiturile unei clădiri impunătoare imi apasă respirația accelerată și nu mai înțeleg de ce edificiul neavariat a căzut peste mine și de ce pe chipul meu obosit nu a apărut nicio zgârâietură. Or în tâmplăria unui tâmplar nu s-a întîmplat o întîmplare, sunt mai vie ca niciodată și asta pentru că „tot ce am în mine se datorează suferinței”.