Firesc

Sunt mai vie ca niciodată... Totul în mine zvâcnește... Din neuroni ies scîntei ca de la sudarea a două bucăți de fier. Partea stîngă a trupului meu se convinge încontinuu că dintr-un moment în altul
ceva o să sară din piept. Întreg pieptul e devorat de colții unei senzații inexplicabile. Dărâmiturile unei clădiri impunătoare imi apasă respirația accelerată și nu mai înțeleg de ce edificiul neavariat a căzut peste mine și de ce pe chipul meu obosit nu a apărut nicio zgârâietură. Or în tâmplăria unui tâmplar nu s-a întîmplat o întîmplare, sunt mai vie ca niciodată și asta pentru că „tot ce am în mine se datorează suferinței”.